Pictor şi sculptor, Emil Paşcalău este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Craiova.
Printre cele mai reprezentative manifestări expoziţionale la care a participat, menţionăm: Salonul Municipal al Artiştilor Plastici din Craiova (2012-2013), Salonul Interjudeţean Natură statică la Galeria Artex din Rm. Vâlcea (2011); expoziţii personale: itinerantă la Sighişoara, Budapesta, Bruxelles, Bucureşti (2001), Fragmentarium, la Muzeul de Artă Tg. Jiu (2009), Fragmentarium 2, la Galeria Arta din Craiova (2009), Poveşti din Ţara Crişurilor, la Muzeul de Artă Tg. Jiu (2010), Univers dual la Muzeul Judeţean Teleorman (2011) etc.
Expoziţia organizată la Muzeul Naţional Brukenthal cuprinde 30 de lucrări în ulei (compoziţii şi peisaje).
„Într-o lume hedonistă fiinţa umană îşi trăieşte existenţa luptând cu încăpăţânare în a-şi duce dorinţa de perenitate în tărâmul eternităţii. Refuzul Jertfei Cristice o face victimă sigură într-un labirint imaginar.” – este statementul sub care Emil Paşcalău îşi plasează demersul expoziţional de la Sibiu.
Reiterând complexitatea şi conţinutul pregnant subiectiv al conceptului artei realiste, figurative, pictura lui Emil Paşcalău se subscrie puternicei tendinţe contemporane de revalorificare şi redescoperire a virtuţilor acestei arte (realiste), într-o re-înţelegere a acesteia, într-o abordare ce include elemente care provin din mai multe dintre tipurile de neorealism, de la o manieră înrudită cu naturalismul, la hiperrealism, realismul oniric şi suprarealism. Artistul caută o formulă în cadrul căreia încearcă să afle noi şi inedite căi de abstractizare, sau de spiritualizare a mesajului din imaginea figurativă, creând o lume în care, într-un cadru aparent familiar, realul cu fantasticul se împletesc şi se completează, în care se amestecă obiectul în sine cu obiectul simbol, materialul cu abstractul, naraţia cu metafora, aparenţa cu esenţele, toate intercondiţionându-se şi definindu-se reciproc cu mai multă pregnanţă.
Acest tip de pictură are mare audienţă la public, vizualul „convenţional” generând, dincolo de concret, interogaţii şi stupori incitante.
Expoziţia de la Muzeul Naţional Brukenthal intitulată Călători spre nicăieri… iniţiază de fapt calea spre un fals nicăieri şi/sau oriunde, trimiţând în final spre locul cel mai adânc, aflat în fiecare dintre noi, loc geometric în care sinele se identifică cu dimensiunea divină, astfel revelându-se sieşi.
